Speranta Mariei

Suspin pentru o copilarie fara dureri!Maria vrea sa traiasca!

Noutati

Fundatia Mereu aproape este aproape de Maria

In lupta de a se  vindeca  Maria a primit un sprijin foarte important: Fundatia Mereu Aproape este alaturi de ea si va face tot posibilul sa o ajute sa stranga banii necesari pentru a se face bine!

Le multumim din suflet pentru sustinere si pentru articolul minunat pe care l-au publicat despre Maria pe site-ul lor!

MARIA TEODORA MINDRU. Viata cu doua anevrisme cerebrale uriase!

Filmuletul video il puteti vedea in link-ul de mai jos:

http://observator.a1.ro/social/VREAU-SA-AJUT-Pana-la-varsta-de-8-ani-Mariuca-a-fo_70037.html

In existenta aceasta fizica, anumite intamplari au un grad ridicat de semnificatie (raspunsuri, dincolo de intrebari) daca si numai daca atingem acel soi de intelepciune, amestec de discernamant si intuitie. Nu stim, poate, decat mult mai tarziu, de ce traim acele evenimente care ne solicita intr-un fel sau altul. Le percepem misterul si ni le explicam sau nu, le intelegem in profunzime sau nu, le acceptam sau nu, le iertam sau nu.

De ce mama a trebuit sa “piarda” trei copii (nu existau medici in localitatea respectiva, inconjurata de ape) inainte sa ma aduca pe lume, de ce a trait tragedia aceasta de trei ori consecutiv pentru a fi mama pana la capat? In pofida nasterii dificile, a asfixiei mele in absenta lichidului placentar si a prematuritatii, am supravietuit primilor ani de viata incercati din punct de vedere medical. Am devenit adult sanatos, sotie si mama. Exista un adevar indisolubil, in fiecare dintre noi, la care reusim, la un moment dat, sa accedem. Adevarul acesta vindeca si elibereaza.

Ma raportez la experienta personala ca sa va inlesnesc intelegerea dramei care urmeaza.

Exista, de asemenea, o stare speciala a mintii in care ne regasim pe noi insine si care ne ajuta sa avem acces la acest adevar. Este adevarul nostru, ne apartine si ne ajuta sa crestem si sa intelegem acele evenimente, aparent imposibil de inteles, de acceptat, de iertat.

Preambul pentru viata.

Capitolul 1. Stefania…

28 iulie 1996.

O mamica foarte tanara, avea 18 ani, aducea pe lume o fetita! Primul copil, prima intalnire cu IUBIREA fara conditii, pe care doar o mama o poate trai in momentul nasterii si la nesfarsit, dupa acest moment sublim.

Stefania! Acest nume i-a fost harazit de parintii ei tineri si… de soarta.

A luptat pentru viata in afara timpului acesta linear, in spatiul dintre “suflet si inima”, si a luptat pentru viata ceas de ceas timp de doua saptamani. S-a nascut cu spina bifida (defect congenital care presupune dezvoltarea incompleta a tubului neural sau a oaselor care il acopera).

– A fost o tragedie mare pentru noi! E ceva care nu se poate descrie in cuvinte! Este absolut ingrozitor! Am plans cat pentru sapte vieti!

Parintii si-au spus ca Dumnezeu ii iubeste si le va darui, la un moment dat, o alta fetita care sa umple golul lasat de Stefania. Trei ani mai tarziu, le-a daruit… un baiat!

Sanatos si voios.

Au trecut alti sase ani si mama a aflat ca este din nou insarcinata. Bucuria a fost peste masura cand au aflat ca vor fi parinti de fetita!

– Si de asta i-am pus numele de Maria si Teodora, ca sa poarte si numele Maicutii Domnului care ne ascultase rugile, spune bunica.

(…)

– Am facut toate analizele si investigatiile, pentru ca trebuia facute si fara sa ne mai gandim ca vom trai momente de cumpana, mi-a marturisit mama.

Cand a venit pe lume Mariuca, mama implinea 27 de ani. A fost o nastere dificila, cu travaliu prelungit peste masura.

– N-am indraznit sa ii rog pe medici sa-mi faca cezariana. Am crezut ca ei stiu ce-i mai bine pentru copil.

N-au stiut. Maria avea circulara de cordon, era vinetie si cu ochii rosii “ca de vampir” ca sa o citez pe bunica. A primit nota sase (scor Apgar).

– A fost greu momentul in care am tinut-o prima data in brate! Mi-am amintit de Stefania si de durerea acelei despartiri.

(…)

– A doua zi dupa botez, nasa noastra observa ca caputul Mariucai este putin mai deformat. Initial, n-am dat atentie, crezand ca asa sunt bebelusii pana isi capata o forma normala a capului, apoi am decis ca e mai bine sa mergem cu ea sa o vada un pediatru.

Medicul pediatru din Barlad a sesizat imediat o problema grava: hidrocefalie. Necesita internare la Spitalul “Bagdasar Arsene”, din Bucuresti. Era 30 decembrie 2006.

3 ianuarie 2007. Maria suporta, prima interventie chirurgicala pe creier. Are doua luni. Fragila. Singura. Ii este introdus un shunt de drenaj al lichidului cefalorahidian. Din pacate, operatia nu se inchide.

– Indepartarea firelor a fost o experienta de cosmar. Bucati din tesut erau smulse, cu tot cu fire. Medicul ne-a spus ca nu a mai vazut asa ceva pana la Maria. Era plaga deschisa: se vedea drenajul.

Trec doua saptamani in chin – chinul bebelusului, chinul parintilor. Prea mult! Prea grea intrarea in viata!

La finalul celei de-a doua saptamani, medicul decide sa o opereze din nou.

Trec trei luni si Maria pare ca nu se simte bine:

– Se pierdea. Isi pierdea cunostinta. Am decis sa mergem din nou la Bucuresti.

I se infundase drenul. Putin a ramas sa nu intre in coma. Alta operatie.

Trec alte doua luni. Aceeasi simptomatologie. Aceeasi problema: dren infundat.

Neurochirurgul ii pozitioneaza frontal shunt-ul.

– Trei zile si trei nopti Mariuca a plans intr-una din cauza durerilor! Fara oprire! Imi venea sa ma dau cu capul de pereti! Plangeam de mila ei, imi plangeam si ii plangeam soarta! A fost crunt! Nu va inchipuiti ce traieste o mama care nu-si poate alina copilul!

Dar, treptat, nadejdea de bine a inlocuit tristetea si disperarea parintilor. Maria incepea sa se dezvolte normal. A facut primii pasi la un an si patru luni. A mers la gradinita ca orice copil normal. Si-a facut prieteni, poate pentru o viata, a invatat primele poezii si primele cantecele, a jucat in prima piesa de teatru in rolul “Micii Sirene”. Se bucura cu toata fiinta de tot si de toate. “DE CE”-ul l-a experimentat cu fratiorul ei. Asaltul zilnic de “de ce-uri” le-a folosit amandurora.

– De ce floarea are culoarea rosie?

– Pentru ca… asa e ea, rosie!

– Dar, zana de ce zboara?

– Pentru ca e zana.

– De ce latra cainele?

– Pentru ca asa vorbeste el. s.a.m.d

Apoi, apoi a reaparut norul negru al bolii. Copiii mici il prevestesc prin somn nelinistit, prin tipete care insotesc cosmarul nocturn, prin agitatie diurna sau apatie, prin cearcane si abia dupa aceea vin semnele bolii. In cazul Mariucai a fost voma si dureri de cap si imposibilitatea de a se alimenta. Se internau la spitalul de neurologie din Bucuresti, MARIUCA era conectata la perfuzii cu diverse medicamente si reveneau acasa aparent BINE. CT-urile nu evidentiau nici o schimbare neurologica.

Are nevoie de mii de prieteni pentru ca VIATA ei sa continue.

Intr-o zi de la jumatatea lui iulie 2012 Maria se plange de dureri de spate. Parintii au crezut ca se alinta. Apoi, ii cade pleoapa (ptoza palbebrala) si ii intepeneste gatul. Nu-si mai putea misca deloc capul.

Merg la medicul neurolog care ii trimite la… medicul oftalmolog. Medicul oftalmolog, dupa ce o consulta atent, fara nici o pretentie materiala, o retrimite la neurolog.

I se face un CT cerebral:

– Este un guguloi aici, pare o tumora!

Mama a izbugnit in plans! Maria isi privea mirata mama, neintelegand incarcatura momentului.

19 iulie 2012. RMN-ul vine cu o rezolutie si mai dramatica:

– Sunt doua anevrisme! Unul urias! Pe canalul de comunicare dintre creierul mic si creierul mare! Situatia este foarte grava! Mamico, nu se poate face nimic! Nici la noi in tara si probabil ca nici afara. Dar sa vedem ce spune si angiografia.

Angiografia a confirmat “securea” din creierul Mariucai.

– Vorbele veneau spre mine, dar nu vroiam sa le inteleg, refuzam sa cred ca fetita mea e la un pas de moarte!

Mama a plans in nestire saptamanile pe care le-au petrecut in spital, in vara aceasta. Se ascundea in baie, pentru ca Mariuca ei o intrebase:

– Mami, tu de mine plangi? De ce?

– Pentru ca pot sa te pierd, puiul mamei, isi striga in sine cea care ii daduse viata, cu sase ani in urma! – Pentru ca ma doare stomacul si ma mai doare si capul. Nu-i nimic, stai linistita, se intoarce mami imediat ! Si alerga chinuita spre WC, sa planga cu vorbe!

Au trecut doua luni. Doua luni de cautari a unei echipe de neurochirurgi dispusa sa intervina si sa protezeze anevrismele. Avem deja doua raspunsuri afirmative: de la doua clinici de neurologie si neurochirurgie din Franta: Lyon (Spitalul de Neurologie «Pierre Wertheimer» ) si Paris (Spitalul de neurologie si neurochirurgie «FOCH»).

Asteptam ca CNAS-ul sa elibereze formularul S2 pentru prima interventie chirurgicala. Medicii prognozeaza doua interventii chirurgicale. Investigatiile preoperatorii, tratamentul postoperator, controalele periodice, transportul si cazarea includ costuri mari pe termen scurt si mediu. Fara ajutorul nostru, parintii Mariei nu vor putea sustine cheltuielile pentru urmatorii un an si jumatate, doi. Costurile sunt intre 15.000 si 20.000 de euro. Cel putin.

Imaginati-va ca fetita aceasta si-ar abandona parintii, in imbratisarea Cerului si a Divinului! Imaginati-va ca fetita aceasta frumoasa si curajoasa n-ar mai avea timp sa fie tot ce viseaza ea sa fie, sa invete tot ce i-ar placea ei sa invete, sa traiasca in viata aceasta tot ce ar face-o fericita. Imaginati-va ca nu va mai avea timp sa creasca, nu va mai avea timp sa fie mama sau bunica, nu va mai FI, pur si simplu, pentru ca doua(!) anevrisme n-au putut fi invinse. Deseori, ce urmeaza dupa operatie este mai greu decat operatia in sine! Fiecare control (investigatii postoperatorii trimestriale si bianuale) costa, in medie, parintii, 2500-3000 de euro.

Imaginati-va ca fetita aceasta nostima are o VIATA! Traieste datorita empatiei, altruismului si generozitatii voastre, OAMENI BUNI cu SUFLETE MARI!

Ai dreptate, bunica!

– Mariuta are inima sa traiasca!

Mai multe informatii despre Maria si aici: https://sperantamariei.wordpress.com/

Salvam un copil! E omeneste! Si e DIVIN pentru ca este OMENESTE!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
– Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
– Ioanei Raduca, “Editia de Weekend” – Antena 3, Ingerul Anei-Maria in campania VREAU SA AJUT.
– Si Alinei Vasea (voluntar SALVEAZA VIETI), Ingerul multor copii bolnavi care vor sa traiasca!

2 euro, 10 lei. Atat. Sms simplu, fara text.

Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
danad@antena1.ro

Maria va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),

De asemenea, puteti dona (Maria va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.

Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Mindru Maria Teodora”

CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

Pe data de 14 octombrie trebuie sa fim in Franta la Clinica Groupement

Hospitalien Est din orasul Lyon.Incepem pregatirile pentru prima interventie chirurgicala care va avea loc pe data de 17 octombrie.Din pacate suma  de bani necesara este de 20.000 de euro pentru prima interventie si noi nu dispunem de aceasta suma.In momentul de fata dispunem de urmatoarele sume:

-993 de EURO

-164 de DOLARI

-18766 LEI

Cu ajutorul d-voastra nadajduim ca vom strange suma necesara operatiei.

Va rugam din suflet sa ne ajutati in continuare prin donatii sau sa distribuiti povestea Mariei mai departe.

Imaginea va rog sa o distribuiti pe facebook.

Anunțuri

One response to “Noutati

  1. Roxana Anastase spune:

    Dragii mei, nu va pierdeti speranta. Sunt mamica lui Luca, micutul cu care Mereu aproape au inceput campaniile umanitare de dinainte de Pasti. L-am operat pe Luca de chist arahnoidian la spitalul Piere Werthmeier din Lyon. Acum, dupa aproape 6 ani (Doamne, ce mult timp a trecut!!!) , datorita Prof. Mottolese, este un copil PERFECT NORMAL, desi in Romania nu i se dadea nici o sansa..sau in fine aproape nici una….Daca aveti nevoie de mai multe detalii, sau macar de suport din partea cuiva care a trecut prin ceva asemanator, nu ezitati sa ma contactati. Roxana Anastase (c_roxana2001@yahoo.com)
    Sanatate multa si GANDITI POZITIV!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: